TEMPLUL DORINTELOR DE LA SINCA VECHE DIN TINUTUL FAGARASULUI
La o distanţă de doi km. de localitatea Şinca Veche pe Dealul Pleşu se află nişte locuri deosebite care produc efecte deosebite,acestea sunt grotele rupestre săpate în stâncâ de gresie moale de o culoare cafeniu-roşiatică. Localitatea ŞINCA VECHE,este localitatea natală a Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan,a istoricului şi filologului Gheorghe Şincai şi alui Ion Vulcan. Aceaste lăcaşuri săpate în stâncă care adăpostesc două biserici cu altarele lor şi o turlă inaltă de zece metri ce se deschide spre cer,poartă denumirile ca; - Grota de la Şinca Veche,Templul Extratereştilor sau Mănăstirea săpată în stâncă. Se presupune că acestea datează de aproximativ 7000 de ani şi că ar fi aparţinut unor civilizaţii vechi diferite de civilizaţile noastre. Ca atestare documentară ar fi dovedită din anul 1742 ca loc de refugiu şi rugăciune a unor călugări ortodocşi ardeleni,hăituiţi de Împărăteasa Maria Tereza în anii 1700 pentru a trece la catolicism. În aceste locuri se află şi o"vatră a monoliţilor"nişte stânci din gresie moale de forme geometrice pietroaie ce se presupune că poartă energii cu efecte curative. Bisericile din grotă şi vatra monoliţilor, cât şi izvorul ce curge din stancă tămaduitor, poartă misterele lor şi legende,chiar printr care şi aceeia de a fi o creaţie a civilizaţiei extraterestre de altă dată. Aici pe Dealu Pleşu se află şi un schit cu o obşte de maici cu Hramul Sf.Nectarie. Accesul se poate face cu mijloace auto pe DN.68 între Braşov şi Făgăras, din localitatea Perşani, iar cu trenul se ajunge din gara C.F.R.Perşani spre Şinca Veche pe şosea. Vizitatorii găsesc aici locuri de închinare şi rugăciune, de linişte, meditare şi de încărcare cu energii pozitive, de parcare şi chiar cazare. De la pangarele schitului se pot procura contra cost icoane, cărţi de cult religioase şi alte suveniruri. Intrarea în complexul monahal este liberă în programul afişat la intrare, între orele 8-20 zilnic..
Templul iniţiatic de la Şinca Veche Templul este format din două stânci poziţionate pe direcţia vest-est, scena întregului ritual desfăşurându-se spre sud. Stânca din vest, având rolul de zona profană, prezintă în partea stângă nouă trepte săpate în piatră, care asigurau urcarea spre o a zecea treaptă mai lată, cu rol de platformă pregătitoare. Alte două trepte asigurau accesul spre cel mai înalt punct al templului, o a doua platformă, zona în care se producea iniţierea. De aici, cinci trepte săpate în partea dreaptă a stâncii, asigurau coborârea şi, ocolind stânca, se părăsea locul sacru prin întoarcerea la puctul iniţial. Stânca din est avea rol de zonă sacră, fiind dedicată Marii Preotese. Pe tot parcursul ritualului, aceasta stătea în picioare într-o zonă special amenajată, sub forma a două degajamente săpate în partea stângă a stâncii din est, prea mici pentru a avea rolul unui tron, dar suficient de late pentru a se putea sta în picioare. Două trepte, săpate de asemenea în piatră, asigurau, prin coborâre, accesul la cele două degajamente. Cele două stânci sunt separate de un şanţ suficient de accentuat pentru a sugera delimitarea strictă a celor două zone. Întregul perimetru al zonei consacrată desfăşurării ritualului sacru era luminată de focurile amenajate în patru vetre săpate direct în stânca din zona profană: o vatră al cărui foc lumina accesul la prima scară formată din cele nouă trepte, alte două vetre poziţionate de-o parte şi de alta a platformei de pregătire, ultimul loc aparţinând vieţii profane, înainte de a primi iniţierea, iar ultima vatră asigurând lumina pentru scena centrală a ritualului, momentul în care persoana iniţiată se afla faţă în faţă cu Marea Preoteasă. Ultima vatra, cea mai mare dintre cele patru, este poziţionată astfel încât lumina focului înteţit să orbească, pentru moment, privirea persoanei iniţiate şi astfel, să nu poată privi direct spre Marea Preoteasă. Şi la Şinca Veche, templul format din ansamblul grotelor şi terasa unde se desfăşura cultul sacru poate să aparţină vremurilor în care timpul era "viu", controlat şi măsurat cu ajutorul fazelor lunii, iar simbolurile lunare şi cele ale fertilităţii coexistau. În punctul central cel mai înalt al faţadei în care sunt săpate grotele templului se află cioplită în piatră o semilună aflată la primul sau ultimul pătrar. Iar faptul că această imagine se află la marginea accesibila a peretelui faţadei, este foarte posibil să mai existe şi alte simboluri sau imagini acoperite de structura ridicată cu rol de protecţie. sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/3-7-templul-initiatic-de-la-sinca-veche
Un fotograf adevarat,imi place ca va dedicati cu atata pasiune si calitate acestor fotografii.Un cautator de comori ale nemului romanesc! Bafta in continuare domnule Codrea!
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
