Am ţinut mult şi iată că astăzi 16 august 2014,am reuşit să revăd pentru a treia oară monumentul cunoscut sub denumirea -MONUMENTUL EROILOR DIN PĂDUREA LENŢEA,- ostaşi căzuţi în 1916 pe câmpul dintre localităţile,Cohalm,Caţa şi Paloş. Am profitat de vremea bună,de starea căilor de pămant svântate şi cu Dacia LOGAN MCV am reuşit în ciuda faptului că am intâlnit şi porţiuni de drum deosebit de grele.Acestea au fost treceri peste pâraie fără podeţe,coborâri în serpentine pe drum de pământ cu ogăşii foarte adânci spălate de ape,locuri băltite cu noroi şi mlăştinoase, dar cel mai dificil a fost o porţiune de cca.300m pe o cale de pământ în debleu şi în coastă,cu mari ogăşii făcute de tractoare,care presupunea a circula pe muchile mai pronunţate,dar nu cu abateri în lateral unde mărăcinişul zgâria maşina. Garda de la sol a maşinii de cca.14 cm.a fost un avantaj. Odată angajat pe această porţiune, nu te mai puteai întoarce,nu aveai cum decât a da cu spatele şi atunci alunecai în ogaşie maşina căzând pe promotoriu de pamânt (inima caii)şi stând astfel suspendată.Am reuşit mulţumită lui Dumnezeu si apoi am luat în susul unui canal artificial canal făcut până la capătul din pădure şi apoi pe o cale de mai sus unde părăul cel alimenta ne-a permis sa-l trecem. Am urmat apoi o cale de pământ pe coastă şi apoi pe un plai cu ierburi mari si tufe de arbuşti. La monument am ajuns pe spinarea dealului mai accesibila,un mic platou de la marginea pădurii. Aici am aprins lumânări,am făcut o rugăciune în memoria ostaşilor căzuţi şi am ţinut un moment de reculegere cu colegul meu cantorul biserici din sat. Mulţumiţi de reuşită,am revenit în sat după ce am parcurs peste 25 de km.
Despre aceste lupte voi scrie în rezumat în curând câteva date ce au fost consemnate de înaintaşii noştrii martori la evenimente. ( Iată revin cu,continuarea promisă).
..În Revista Asociaţiei Fiii Satului Paloş - Ardeal,Nr.2/1996,domnul colonel în rezervă Ioan Negoiu,publică manuscrisul încredinţat de către profesorul emerit Vasile Ghibedea,(dispărut dintre noi), cu amintirile despre - Paloşul aflat în timpul Primului Război Mondial - dânsul fiind copil de 11 ani martor ocular al acestor evenimente.În anul 1995 după 79 de ani,la vârsta de 90 de ani consemnează despre -Luptele pentru eliberarea satului natal Paloş de către armata română în timpul Primului R.M.,în toamna anului 1916-.
................................................................................................................................................................................................................................
...aşa a ajuns să asiste în copilărie prof Vasile Ghibedea la ultimele ofensive ale armatei a -ll -a în împrejurimile satului natal Paloş şi apoi la începerea retragerii lor.
Locuitorii Paloşului,toţi români ortodocşi,au întâmpinat cu mare bucurie trupele române,cu flori,cu hrană,,au găzduit militarii,armamentul şi alte materiale,au ajutat la săparea tranşeelor şi amplasamentelor- sperând că a sosit ceasul eliberării de sub stăpânirea străină. Paloşul nostru este un sat pur romanesc,cu un trecut istoric deosebit,cu vechi tradiţii de luptă pentru libertate,încă de pe vremea lui Horea 1784 şi a revoluţiei de la 1848....o prima etapa a fost lupta la baioneta între trupele române şi cele austro ungare sau numai ungare.Această luptă,foarte crâncenă a avut loc dincolo de locul numit"Faţa Căţii",în spatele Pădurii Teişului. Configuraţia terenului este deosebită,avem de a face cu o depresiune alungită sau cu o vale între două dealuri,la est se ridică prelungirea Dealului Teişului,înalt de
665m.cu versantul prăpăstios,iar în partea opusă Dealul Cohalmului după denumirea dată de locuitorii satului Paloş.Spre nord valea se închide,iar în partea opusă spre Cohalm- Rupea,valea se continuă,mai adaug faptul că fundul depresiunii sau a văii este mlăştinos în anii ploioşi şi acoperit cu trestie.Anul 1916 a fost un an secetos,mai ales toamna.În grai popular se zice"LA Tina Hai Rea", prin aceste locuri a trecut şi trece un vechi drum de căruţe cel mai scurt dintre Paloş si Cohalm cca.9-10 km.În această zonă s-a purtat luptele la baionetă,aici au cazut ostaşi din ambele tabere.În amintirea celor 28 de eroi din Primul R.M.1914-1918 din satul Paloş,s-a ridicat în faţa bisericii din sat un monument din iniţiativa şi pe cheltuiala proprie a doi inimoşi fii ai satului Paloş,Negoi Ion şi Baia Nicolae.Mormintele luptătorilor - eroi paloşeni, nu se regăsesc în satul natal,ci ele au rămas pe pământ străin.Numele acestora sunt trecute pe monumentul din fata bisericii din sat".
Osemintele ostaşilor căzuţi în zona Pădurii LENŢEA, au fost adunate şi înhumate într-o groapă comună)osuar= pe care în anul 1937 a fost ridicat acest monument din marginea Padurii Lenţea.(...cel din imaginile postate de subsemnatul N.Codrea Joffre).
"Aceste file de cronică închinate consătenilor mei,Fiii satului natal Paloş, de ieri,de azi,şi de maine,din sat şi de pretutindeni,de prof.Vasile Ghibedea".
Completez acest album cu poezia "O scrisoare de la Muselim Selo"scrisă de George Coşbuc,care redă cât se poate de reală lupta de pe front,aşa cum o descrie Ion pentru mama sa,prin Căprarul Nicolae,deşi se referea la luptele din 1877,din Războiul de Independentă, poezia fiind scrisă în anul 1901.(sursa Facebook - Lumea Poeziilor).
